Un cetățean, din provincie, avea un câine… Câinele îi mânca, în fiecare an, găinile…
Se hotărî să scape de el… Așa că-l duse în București… Îl lăsă pe o străduță, într-un cartier și, când ajunse, seara, acasă, câinele era –deja- acolo.
A doua zi, din nou la București, îl lăsă în Ferentari, speră că se va rătăci… Când ajunse acasă, câinele ajunsese mai-nainte…
A treia zi, aceeași treabă… Îl lăsă în București, la Universitate… Apoi, după vreo două ore, își sună nevasta: ”Nevastă, a ajuns, cumva, câinele acasă?” ”Da!” îi răspunse aceasta. ”Roagă-l să vină la telefon, că… m-am rătăcit!
