Tristețe mare la mănăstire… Unul dintre cei mai iubiți preoți era pe moarte. Când simţi că i se aproprie ceasul morții, a trimis un călugar după agentul fiscal şi avocatul său care veneau de fiecare dată la el la slujbă. Când au ajuns, aceştia au fost îndrumaţi spre dormitorul preotului. Cum au intrat, bătrânul i-a prins de mână rugându-i să stea de o parte şi de alta a patului… O vreme au stat cu toţii în tăcere, preotul zâmbind ocazional și uitându-se în sus. Atât avocatul cât şi agentul fiscal se simţeau mândri că renumitul preot i-a chemat să-i fie alături în ultimele sale clipe, dar, totuşi, erau miraţi fiindcă nu-şi aduceau aminte ca preotul să fi manifestat vreo simpatie aparte pentru ei. În cele din urmă avocatul îl întrebă pe preot:
– Părinte, dintre atâția enoriași, de ce ne-ai chemat tocmai pe noi ca să-ţi fim alături?
Adunându-şi ultimele puteri, cu o voce slabă, preotul le răspunse:
– Isus a murit între doi hoţi şi aşa vreau să mor şi eu…
