Un văcar avea un taur…. Cel mai bun taur din regiune!
Taurul era unica sa avere. Dar, taurului i se duse vestea, în lung și-n lat, că-i cel mai bun ”reproducător” din zonă. Așa că, fermierii îl închiriară pentru vacile lor…
Era suficient ca să apară vreo vacă/vițică prin preajmă, taurul nu “ierta” niciuna! Astfel, văcarul câștigă foarte mulți bani!
Fermierii localității se reuniră și deciseră ca să pună mână de la mână și să cumpere taurul…
Se duseră acasă la văcar și-i ziseră:
– Cere un preț pentru animalul tău! Vrem să-l cumpărăm!
– ?!
Văcarul, profitând de situație, ceru un preț absurd de mare…
Dezamăgiți, fermierii nu acceptară și plecară cu jalba-n proțap la primar. Acesta, sensibil la problemele comunității, cumpără taurul din banii primăriei, plătind o avere pe el. Apoi, îl înregistră ca activ de patrimoniu al comunei…
Bucurie mare-n comună! Se făcu o petrecere câmpenească de pomină… Fermierii prezenți își aduseră și vacile… Deh! Să profite cât mai repede!
A fost adusă prima vacă. Taurul o mirosi și… nimic!
– Trebuie să fie vina vacii, zise un fermier, e prea slabă!
O altă vacă fu adusă. O vacă olandeză, cea mai frumoasă vacă din regiune…
Taurul o mirosi plictisit și… nimic!
Disperat, primarul, îl chemă pe văcar și-l întrebă:
– Ce se întâmplă? De ce nu-și mai face treaba?
-Nu știu, zise văcarul, n-a mai făcut niciodată așa ceva! Dar, lasă-mă să vorbesc cu el!
Văcarul se apropie de taur și-l întrebă:
– Ce se întâmplă cu tine? Nu mai ai chef de muncă?
Taurul, se întinse leneș și răspunse:
– Nu mă enerva! Mă deranjezi! Acum sunt funcționar public!
