BancuriIon si Maria

Satul era amenintat de viitura

Satul era amenintat de viitura.

Toata lumea alerga disperata sa-si salveze bunurile şi pe ei insisi din calea prapadului, numai Ion, mai credincios din fire, nu se agita deloc.
Vecinii lui il intreaba:
– Ce faci, Ioane? Nu vezi ca vin apele peste noi?!? Fugi, salveaza-te!
– Nici nu ma gandesc! Eu stau aici cuminte, ca ma salveaza Dumnezeu…
Zis şi facut. Vin suvoaiele peste sat. Ion, se urca pe acoperisul casei şi sta şi asteapta.
Un grup de oameni trece pe langa casa lui intr-o barca de salvare.
– Ce faci, Ioane, acolo sus? Sari in barca, ca ai sa te ineci!
– Nu, raman aici! Dumnezeu e mare şi puternic şi ma va salva!
– Treaba ta!
Mai sta ce mai sta, ii ajunge apa pana la genunchi; trece şi cea de-a doua barca pe langa el.
– Hai, Ioane, sari in barca şi salveaza-te!
– Nu, nu! Dumnezeu e mare şi ma va salva!
– Ma, Ioane, esti nebun, hai odata, ca te ia apa!
– Nu!
Pleaca şi a doua barca şi apa ii ajunse pana la piept.
La cea de a treia barca, povestea se repeta.
Apoi, Ion moare inecat şi ajunge in Rai.
Ajuns la portile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere şi cere sa fie lasat sa vorbeasca cu Dumnezeu.
– Pai bine, Doamne! Eu ma rog atata la tine… iti dau toata increderea mea şi tu ma lasi sa mor?!?
– Cum ziceai ca te cheama? intreaba Dumnezeu.
– Ion.
Cauta Dumnezeu in registrul lui şi gaseste numele lui Ion.
– Mai, Ioane, nu stiu cum sa-ti spun… dar la mine aici figureaza ca ti-am trimis trei barci!

Taguri

Alte postari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button