Comandantul Poliției Județene, în civil, era pe scaunul frizerului…
În timp ce-l tundea, prin fața frizeriei trecu o mașină de poliție, cu girofarul pornit…
Frizerul nu se putu abține și zise:
– Măi, frate! Da’ proști mai sunt polițiștii aștia!
– Vai de mine, domnule! Cum îți permiți dumneata să insulți un organ al statului, aflat în exercițiul funcțiunii?! Păi, eu sunt comandantul Poliției Județene și voi lua măsuri ca să fii aspru pedepsit!
– Păi, stați puțin, șefule! Eu o să vă spun o ghicitoare și dacă îmi puteți răspunde corect, recunosc că nu-s proști polițiștii și accept orice pedeapsă! Dacă nu, îmi pare rău, dar am dreptate! Ok?
– Bine!
– Păi, cine-i băiatul tatălui meu și nu-s eu acela?
– Aaaa! Ah! Nu știu! Îmi pare rău și tre` să recunosc, dar ai dreptate! Dar, cine-i?
-E fratele meu!
(…)
A doua zi, la sediul Poliției Județene, adunare generală… Comandantul le puse întrebarea frizerului tuturor subordonaților săi… Evident, aceștia nu știură răspunsul… Atunci, fericit și eliberat de gândurile autoflagelante, comandantul spuse:
– Băi, nerozilor! Răspunsul corect este: fratele frizerului!
