Un tânăr se întoarse acasă foarte trist, după ce se dusese ca să ceară mâna prietenei sale…
Văzându-l abătut, tatăl său îl întrebă:
– Ce s-a întâmplat? Te-a refuzat?
– Da! Mi-a tras şi o palmă!
– Cum aşa?! Nu i-ai spus, cum te-am învăţat eu: “Draga mea, timpul se opreşte în loc pentru mine, când privesc în ochii tăi!”?
– Vai! Asta era?! Am greşit formularea! I-am spus: “Ai o faţă de-mi stă ceasul!”
