Era ziua învățătoarei lui Arhire… Arhire era în clasa a III-a. Fiecare elev s-a gândit ca să-i facă un cadou doamnei învățătoare…
Vasilescu, fiul brutarului îi dădu învățătoarei o cutie. Învățătoarea o agită ușor, mirosi cutia și zise:
– Sunt franzele proaspete, nu?
– Da! confirmă Vasilescu.
Popescu, fiul măcelarului îi aduse și el o cutie. Învățătoarea o agită ușor, mirosi cutia și zise:
– Cotlete de porc, nu?
– Da! Fu răspunsul lui Popescu.
Arhire, al cărui tată avea un magazin de băuturi alcoolice, îi dărui și el o cutie… Învățătoarea scutură cutia de 2-3 ori și observă că dintr-un colț al acesteia picură ceva. Puse degetul pe colțul cutiei, îl băgă în gura și concluzionă:
– E vin alb, nu?
– Nu! zise Arhire.
Învățătoarea atinse iarăși cu degetul colțul cutiei și, după ce gustă cu vârful limbii, zise:
– Hm! E șampanie, nu?
– Nu! zise Arhire.
– Mă dau bătută. Ce e, măi, Arhire ?
– Un cățeluș, doamnă!
